FLORICA PREVENDA, simpla unicitate // interview #3

Intre abstract si autenticitate o gasim pe Florica Prevenda - o persoana complexa, dupa parerea mea. Diferitele ei metode, in ceea ce numim noi textura, au cucerit multe metropole, incepand cu New York pana la Paris. Fiind dedicata acestei arte, pentru mai mult de un deceniu, Florica Prevenda lupta contra depersonalizarii cu aceasta, exprimandu-se prin cifre, litere, cuvinte si chipuri in pictura.

De ce pictura?

Florica Prevenda: " As spune de ce arta, si asta pentru ca ma consider artist, cu tot ceea ce semnifica cuvantul respectiv.

Cred ca am pornit pe acest drum, in primul rand, prin mostenirea genetica, in al doilea rand, prin faptul ca zona geografica in care m-am nascut era marcata de o orizontala ce unea cerul cu pamantul, aceasta mi-a inoculat inca din primii ani dorinta arzatoare de a vedea ceea ce se afla dincolo de linia de orizont. "

Unde se produc ideile lucrarilor d-voastra?

F.P.: "Ideile sunt generate de evolutia mea, fiecare pas profesional ma conduce spre urmatorul, lungile perioade de contemplare, de reflectii, genereaza intrebari referitoare la tot ceea ce este in mine si in jurul meu, incepand din acest moment simt nevoia sa le dau viata iar aceasta se face prin lungi perioade de cautari profesionale, timp in care ma afund, pur si simplu, in atelier. "

Literalmente, va puneti propria persoana in lucrari. Ce fel de poze apar de cele mai multe ori in lucrarile din “Timp regasit”? Au vreo legatura intre ele?

F.P.: “Timp Regasit” s-a nascut dupa o perioada de mai multi ani in care m-au preocupat probleme legate de aparitia internetului si impactul acestuia asupra fiintei umane. 

La sfarsitul acestor probleme, am simtit nevoia sa ma intorc spre mine, spre zona mea interioara, ceea ce am gasit au fost acele fragmente de imagini pe care le-am reevaluat si care m-au condus, incet si pe nesimtite, spre reconstructia acelui timp ce le generase, dar prin prisma amintirii, a idealizarii date de ireversibilitate.

Nu mi-am pus propria persoana, ci o silueta ce poate fi oarecare dar care poarta insemnele timpului si deformarilor nascute din trecerea lui. Silueta are in componenta ei fragmente din imagini surprinse in timpul meu trecut, pentru ca pe acesta incerc sa-l regasesc. 

Ce fel de amintiri? Amintiri legate de ceea ce a marcat existenta mea, ele au legatura intre ele doar in sensul ca evenimentele care le-au generat au fost semnificative pentru mine si ca urmare au ramas vii in memorie, fragmentar. "

Am aflat ca aveti o existenta ateliero-dependenta, ins ace anume se intampla cand nu sunteti la atelier sau la vreo expozitie? Ce alte pasiuni mai aveti?

F.P.: " Cand nu sunt la atelier, in primul rand, trebuie sa rezolv problemele cotidiene, ele imi dau o mare stare de nervozitate. Ceea ce insa imi place sa fac in afara atelierului este sa contemplu, sa reflectez, sa citesc, sa ascult muzica, sa scriu despre tot ceea ce observ in jur si merita atentie. Imi mai place sa calatoresc si sa intalnesc oameni cu care sa am dialoguri fertile. Si imi mai place sa ies, din cand in cand, seara cu prieteni.  "

Mai rar sansa sa discuti cu un artist in toata firea si cu o experienta de lunga durata. Imi puteti spune care sunt insusirile fara de care nu poti reusi in viata, fiind un artist?

F.P.: " Depinde de fiecare dintre noi ce inseamna a reusi in viata, pentru unii a reusi se reduce la a acumula valori materiale, pentru altii a reusi inseamna a te defini spiritual, mai exista o categorie care incearca un compromis intre cele doua.

Din punctual meu de vedere, un artist este o traiectorie profesionala bine definita, ancorat in timpul pe care acesta il parcurge si in incercarea de a-l defini prin propria viziune; el trebuie sa traiasca cu credinta in vocatia lui, in drumul pe care il are de strabatut pana la capat, indiferent de consecinte si cu o dorinta arzatoare de a invinge. Ce anume? Timpul. "

Corespondenta Floricai Prevenda direct din New York o puteti gasi aici, iar website-ul aici.